E rar când găseşti adevărul sumarizat atât de bine, în câteva rânduri pe care citindu-le, e imposibil ca până şi cel mai spălat la creier om, să nu se întrebe “
hei, dar dacă e ceva adevărat aici?” Problemele noastre sunt cu mult mai grave decât ne imaginăm, câţi dintre noi le conştientizăm ? Vreţi sa aflaţi ce e greşit cu noi şi cum să ne revenim din stupoare? Răspunsurile, mai jos:
În ziarul elveţian Zeit Fragen, Prof. Dr. Eberhard Hamer din Germania întreabă, “Cât de Suverană este Europa?”
El analizează problema şi concluzionează că Europa are prea puţină, dacă se poate numi aşa, suveranitate. Profesorul Hamer scrie că drepturile suverane ale europenilor ca cetăţeni ai statelor naţionale s-au dizolvat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009. Drepturile persoanelor au fost mutate la un comisariat politic la Bruxelles.
Francezii, germanii, belgienii, spaniolii, britanicii, irlandezii, italienii, grecii şi aşa mai departe, au acum “Cetăţenia europeană orice ar insemna acest lucru.” Rezultatul agregării naţiunilor este reducerea participării politice a oamenilor. Autoritatea parlamentelor şi a consiliilor locale a fost afectată. Puterea este acum concentrată în noile structuri ierarhice din cadrul Uniunii Europene.
Cetăţenia “europeană ” înseamnă o participaţie indirectă şi slabă a oamenilor. Regula autonomiei a dat cale liberă pronunţării autoritare de sus în jos.
Apoi, profesorul Hamer analizează Comisariatul UE şi concluzionează că, de asemenea, lipsit de suveranitate, acesta s-a subordonat, bunului plac al Statelor Unite. Problema nu este numai faptul că
europenii duc un război neconstituţional comandat de către Statele Unite într-o regiune a lumii în care Europa nu are nici un interes. Existenţa statului marionetă Europa îşi depăşeşte cu mult serviciul său de mercenariat pentru Imperiul american.
UE a dat la cererea Washingtonului ”accesul liber la datele bancare ale furnizorului central de servicii financiare, Swift, în Europa. Toate fluxurile financiare în Europa (şi între Europa şi restul lumii), vor fi monitorizate de către CIA şi alte servicii de informaţii americane şi israeliene.” Monitorizarea va include transferurile în cadrul Germaniei, de exemplu, şi în interiorul oraşelor individuale. “Datele, chiar şi date ale cetăţenilor complet nevinovati, trebuie să fie stocate timp de cinci ani, desigur, în detrimentul băncii şi clienţii lor.”
Cât de suverană este UE, atunci când aceasta se află în imposibilitatea de a proteja viaţa financiară privată a cetăţenilor săi de guvernele străine? Cu ceva timp în urmă, Zeit Fragen a raportat presiunea Washingtonului asupra guvernului elveţian de a încălca legea elveţiană statutară pentru a se conforma cererilor americane de a monitoriza fluxurile financiare în Elveţia şi între Elveţia şi lume. Scriitorii îşi arată uimirea faţă de dispreţul total al Washingtonului pentru suveranitatea altor ţări, precum şi pentru dreptul la viaţă privată al cetăţenilor lor.
Noi, americanii, nu ar trebui să fim surprinşi. Ne opunându-ne actelor cu putere de lege, dreptul nostru la viaţă privată este de mult apus. În SUA viaţa privată a devenit o glumă crudă şi costisitoare. Aceasta înseamnă că părinţii nu pot afla notele de la colegiu ale unui fiu sau fiice fără permisiunea fiului sau a fiicei. Aceasta înseamnă că societăţile de carduri de credit, băncile şi alte instituţii financiare sunt obligate să cheltuie bani pentru a trimite un flux continuu de “ notificări de confidenţialitate ” pentru clienţi cu privire la utilizarea informaţiilor clientului.
Aceasta înseamnă că un american nu poate obţine informaţii despre contul lui prin intermediul propriei companii de card de credit, telefon, cablu, precum şi a furnizorului de servicii de Internet, bancă, societate de utilităţi sau nu poate face nici o modificare în contul său fără a furniza unui străin Numarul său de Securitate Socială (echivalentul CNP-ului de la noi – nb) sau alte informaţii private, în plus faţă de nume, adresa şi numărul de cont. Această rutină este o glumă atunci când guvernul are acces la toate informaţiile.
Face parte din lumea noastră orwelliană faptul că, confidenţialitatea este protejată prin cerinţa de a oferi străinilor informaţii private prin telefon. Oile americane au acceptat în linişte distrugerea completă a dreptului la viaţă privată. Încurajaţi de succesul în doborârea poporului american,
Washingtonul a distrus acum viaţa privată a europenilor.
Într-adevăr, guvernul ”libertăţii şi democraţiei” spionează întreaga lume şi trimite avioane-ţintă programate în ţări străine pentru a-i ucide pe cei dezagreaţi de Washington.
Washington-ul denunţă alte guverne pentru încălcarea drepturilor omului în timp ce el însuşi violează drepturile omului în fiecare zi.
Washington-ul intentează liderilor străini procese pentru crime de război, în timp ce el săvârşeşte crime de război în fiecare zi.
Ce se va întâmpla atunci când dolarul va cădea şi Washington-ul nu va mai avea bani pentru a mitui în conformitate cu cerinţele sale?
Când va veni acea zi, libertatea va reapare. Legea americană a asigurărilor de sănătate va fi impusă în toată lumea, fie că ne place sau nu. America a fost un experiment, din păcate reuşit.
Dacă cel mai liber şi democratic popor din lume a putut fi îngenuncheat aşa uşor, aplicarea aceloraşi reguli popoarelor europene, care de fapt au dispărut prin crearea UE, va fi floare la ureche.
Acesta este de fapt rolul UE, iar Grecia este substitutul Americii în acest joc. Ingenuncherea grecilor va însemna dispariţia totală a popoarelor europene, aşa cum am învăţat despre ele cândva.
Dacă nu ne trezim, deşi deja este târziu, şi acceptăm în continuare, indiferent de locul în care trăim, batjocura şi îngrădirea, cu fiecare zi care trece, drepturile noastre, pentru care alţii şi-au dat viaţa, atunci ne merităm soarta.
Mulţi îl invinuiesc pe Dumnezeu pentru ceea ce li se întâmplă în viaţă. Dar nici unul nu se întreabă ce a făcut el pentru a-şi schimba viaţa.
Dumnezeu ne-a născut liberi şi ne-a lăsat liberul arbitru tocmai pentru a ne face viaţa aşa cum dorim. Tocmai pentru că ” jugul” sau e bun şi ” povara” Sa este uşoară oamenii L-au uitat şi îşi amintesc de El doar pentru a-L învinui de nenorocirile din vieţile lor sau atunci când chiar nu mai au nici o altă nădejde.
Oamenii au uitat că trebuie să se smerească doar în faţa Lui şi se smeresc în faţa aşa-zişilor ” unşi ai Domnului pe pământ”, şi nu mă refer aici doar la preoţi ci şi la cei care ne conduc, din toată lumea. De mult timp atât capii bisericilor cât şi cei ai noroadelor nu mai sunt supuşi ai Domnului ci ai lui Lucifer. De multă vreme ei lucrează împotriva cugetului şi trupului omului. N-ar fi o aşa mare problemă că ucid trupul dar în primul rând ei ucid cugetul. Astfel ei au transformat oamenii în nişte legume umblătoare şi vorbitoare, a căror marcare va fi la fel de simplă ca şi cea a legumelor adevărate.
Renunţaţi la a vă mai îmbăta singuri cu apă rece spunandu-vă că ” asta nouă nu ni se poate întâmpla” pentru că deja vi s-a întâmplat, numai că nu realizaşi încă. Prinşi în vârtejul greutăţilor care în loc să scadă se înmulţesc pe zi ce trece în ciuda eforturilor voastre crescânde, aţi uitat să mai gândiţi singuri şi luaţi de bună * ce vi se servesc pe tavă, în presă şi la televizor.
Aţi ajuns să credeţi că faceţi un lucru corect fiind de partea americanilor care luptă împotriva aşa-zisei terori şi aşa-zisului pericol pe care-l reprezintă islamul.
Aţi ajuns să vă fie milă de cei care ucid şi nu de cei care sunt ucişi. Aţi ajuns să luptaţi împotriva unori oameni cărora voi sau ţara voastră n-are nimic a le reproşa. Aţi devenit rasişti şi xenofobi, fără a căuta şi găsi adevărate motive, doar privind ştirile de la televizor. Aţi devenit partizani ai unor politici pe care nu le înţelegeţi şi pe care nici măcar n-aţi căutat să le înţelegeţi sau să vedeţi ce se ascunde în spatele lor.
Mila şi compasiunea, cu care cândva poporul român se mândrea, au dispărut cu desăvârşire. Adevăratul Popor român n-a atacat niciodată pe nimeni şi a luptat doar împotriva celor care îi ameninţa teritoriul şi existenţa. Astăzi, însă, luptăm în războaie care nu ne aparţin, uitând să luptăm împotriva propriilor noştri duşmani.
Am făcut din duşmanii noştri, conducătorii noştri şi nici măcar nu realizăm acest lucru. Suntem partizanii unui partid sau altuia, ai unui grup sau persoane, fără să ne gândim că de fapt aceştia nu ne reprezintă pe noi, ci interesele duşmanilor noştri, care deşi nu se mai obosesc să se ascundă, totuşi nu sunt văzuţi, pentru că patima şi partizanatul au pus stăpânire pe gândurile noastre.
Suntem în stare să ucidem pe cineva doar pentru o idee, care nici măcar nu este a noastră dar plecăm capul când adevaratele drepturi ale noastre ne sunt încălcate, de aceiaşi oameni pentru care am fost în stare să ucidem. V-aţi gândit vreodată câţi oameni ucideţi zilnic prin tăcerea voastră?
Veţi spune că n-aţi ucis pe nimeni dar nu e aşa.
Tăcând înseamnă că v-aţi dat acordul şi astfel aţi devenit complici la faptele despre care aţi ştiut dar nu aţi luat nici o atitudine. Complicitatea, chiar şi morală, se pedepseşte. După părerea mea ar trebui pedepsită mai aspru decât celelalte forme de complicitate, pentru că întâi gândeşti şi pe urmă faci, deşi unii procedează exact invers.
De câte ori aţi ieşit în stradă când vi s-a încălcat un drept? Niciodată. Aţi ieşit doar pentru bani şi imediat ce v-au dat o para în plus v-aţi dus să dormiţi liniştiţi mai departe, uitând că dându-vă vouă acei bani s-a încălcat automat un drept al altcuiva. Aţi lăsat banul să vă conducă viaţa, uitând că voi sunteţi cei care fac banii şi că nu banul vă face pe voi. V-aţi lăsat familiile şi prietenii doar pentru a merge şi a face bani, bani care de fapt au umplut buzunarele celor care vă asupresc. V-aţi distrus viaţa şi sufletul devenind robii banilor.
Dacă un sfert din efortul pe care l-aţi depus pentru obţinerea banilor l-aţi fi îndreptat spre credinţa şi îmbucurarea spirituală a sufletului, astăzi aţi fi fost nişte oameni liberi şi fericiţi, şi i-aţi fi făcut şi pe altii fericiţi. Din păcate nu este aşa. Voi sunteţi amărâţi şi sclavi iar singurii fericiţi sunt cei care v-au amagit şi înrobit.
Amintiţi-vă că suntem un popor creştin şi mai ales ortodox. Amintiti-vă că în vremurile când conducătorii noştri erau smeriţi şi cu adevărat credincioşi,
Dumnezeu a fost paloşul care i-a purtat spre izbândă şi scutul ce a ocrotit această ţară. Pe măsură ce conducătorii noştri s-au îndepărtat de credinţa strămoşească şi de Dumnezeu, închinându-se banilor şi stăpânilor săi, poporul urmându-i, necazuri tot mai mari s-au abătut asupra noastră, şi nu din exterior ci din interior.
Astăzi suntem un popor ortodox doar cu numele, ortodoxia noastră reducându-se, pentru marea majoritate, la chefurile de Crăciun şi de Paşte pe care le facem. A minţi, a fura, a mărturisi strâmb împotriva celuilat au devenit practici normale, făcându-ne să fim asemenea evreilor care ne conduc, cu diferenţa că ei fac aceste lucruri împotriva celor care nu au aceeaşi credinţă ca şi ei, pe când noi le săvârşim împotriva fraţilor noştri.
Să nu ne mire cele ce vor urma, pentru că atâta necredinţă şi răutate n-au existat nicicând pe acest pamant.
“Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” Matei,15.14
”Şi vor(veti) vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor(voastre)”. Apocalipsa, 22.4
