Pe o stânca neagra, într-un vechi satuc, chiar într-o casuta, lânga un patuc, plânge si suspina o batrâna mica, care are fiul cât un pustiulica. Caci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseara si n-a mai venit. Celularul suna noaptea jumatate. Nu-i semnal, si totusi: – Oare cine-i, frate? – Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit, n-a mai mers Taromu’ si n-am mai venit. Sun din Capitala, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier. Capitan e dânsu’, e ca la armata. Mica mea ostire fuge sfarâmata. Vine criza, foamea, oamenii ma-njura. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur. – Ce spui tu, straine? Emil e departe, cica de Basescu nu se mai desparte. Am crezut ca-i gluma, dar era sa mor. L-am vazut aseara la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu. De esti tu acela, nu-ti sunt mama eu! Lasa-ma cu Zeus, fiindca omul chel se joaca cu tine cum doreste el. Te-a numit pe tine dupa Stolojan. Crezi ca e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, asculta-l pe mos: dupa tine vine Leana lu’ Cocos. Du-te la Basescu, fa-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, sa te-ntorci la Cluj!"
0 comentarii:
Post a Comment